Oameni de stiinta din Japonia au gasit o cale sa “citeasca” visele, se arata intr-un studiu. Acestia au folosit rezultatele investigatiilor prin rezonanta magnetica pentru a scoate la iveala imaginile formate in creier in primul stadiu al somnului, scrie BBC. Cercetatorii care si-au publicat studiul in revista Science spun ca acuratetea rezultatelor este de 60%.
Ei vor acum sa incerce sa descifreze si alte aspecte ale somnului, precum emotiile pe care le traim.
Echipa a folosit imaginile obtinute cu RMN pentru a monitoriza trei oameni care dormeau. Cand acestia incepeau sa adoarma in aparatul de rezonanta magnetica, au fost treziti si intrebati ce au vazut. Fiecare imagina mentionata, de la statui de bronz la chei, a fost notata.
Acest lucru a fost repetat de peste 200 de ori pentru fiecare voluntar. Cercetatorii au construit o baza de data, unde au grupat lucrurile asemanatoare din punct de vedere vizual. De exemplu, casa, hotel si alte cladiri au fost grupate ca “structuri”.
Oamenii de stiinta au scanat din nou voluntarii, insa de aceasta data in timp ce erau treji si priveau la imagini pe un ecran. Astfel, au putut vedea sabloanele specifice ale activitatii creierului si cum se corelau cu imaginile vizuale.
In urmatoarea runda de teste de somn, monitorizand investigatiile creierului, cercetatorii au putut determina ce vad oamenii in vis. Au putut evalua in ce categorie se inscriu imaginile cu o acuratete de 60%.
Ce simptome prezinta epilepsia la copii? Care sunt cauzele cunoscute pentru aparitia bolii? Cum se poate trata si cum evolueaza in timp? In ce consta diagnosticarea? La ce varsta poate debuta? Se poate vindeca? Dr. Cristina Motoescu, medic primar neurologie pediatrica, a discutat online cu cititorii si a raspuns acestor intrebari intr-un interviu video.
Nota redactiei:
Puneti intrebarile in formularul de comentarii de la finalul articolului;
Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.
Dr. Cristina Motoescu este medic primar neurologie pediatrica la Hyperclinica MedLife Unirii, Bucuresti, si asistent universitar la Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”.
Durerile de cap, precum migrena afecteaza aproximativ o treime dintre femeile aflate la varsta fertila, perioada cand acestea trebuie sa aleaga o metoda contraceptiva. Majoritatea femeilor aleg contraceptivele orale combinate. In timp ce pentru femeile afectate de migrena fara aura nu exista contraindicatii, balanta risc-beneficiu este discutabila in cazul femeilor afectate de migrena cu aura.
Tipuri de contraceptie hormonala
Contraceptivele hormonale combinate contin estrogen si o forma de progesteron. Cel mai frecvent estrogen folosit este etinilestradiol cu doze cuprinse intre 10-50 mcg. Folosirea acestui tip de contraceptive a fost asociata cu cresterea riscului de accident vascular cerebral ischemic.
Contraceptivele hormonale care contin numai o forma de progesteron NU sunt asociate cu cresterea riscului de accident vascular cerebral.
Durerea de cap-efect advers al contraceptiei hormonale
Durerile de cap sunt un efect advers frecvent raportat in timpul folosirii contraceptivelor orale, cateodata atat de sever incat impune intreruperea acestei metode contraceptive.
Momentul specific aparitiei durerii de cap si al migrenei la persoanele care folosesc contraceptie hormonala combinata, este intervalul liber in care nu se iau pilulele (cele 7 zile libere). Aceasta se datoreaza scaderii estrogenice. Cu cat amplitudinea acestei scaderi este mai mare, cu atat creste probabilitatea aparitiei durerii de cap. Schimbarea contraceptivelor cu unele cu continut estrogenic mai mic poate duce la ameliorarea durerilor de cap.
Daca atacurile de migrena debuteaza dupa initierea contraceptiei hormonale combinate este necesar intreruperea acesteia.
Durerea de cap este o acuza frecventa in timpul primelor luni de administrare a unei forme de contraceptie progesteronica dar, de regula, acestea se amelioreaza pe parcursul utilizarii acestora. In cazul acestor contraceptive, durerile de cap nu impun intreruperea administrarii. Nu exista o asociere intre folosirea acestor metode si migrena. Studiile efectuate la persoanele cu migrena cu aura, care au folosit acest tip de contraceptie demonstreaza chiar o reducere a frecventei si severitatii migrenei pe parcursul utilizarii.
Contraceptia, migrena si riscul de accident vascular cerebral.
Atat migrena cat si contraceptia hormonala combinata sunt factori de risc pentru accidentul vascular cerebral ischemic. Migrena cu aura creste riscul de accident vascular cerebral ischemic de aproximativ 2-3 ori. Acesta este crescut si in cazul utilizarii contraceptivele orale combinate. Riscul este dependent de doza de etinil estradiol, cele cu un continut mare de estrogen (peste 50 micrograme de etinil estradiol), se asociaza cu un risc mai mare. Contraceptivele orale actuale cu continut scazut de etinilestradiol, inelul transvaginal si plasturele transdermal sunt considerate mai sigure, dar nu total lipsite de risc. Deoarece aceste riscuri se cumuleaza, se recomanda evitarea contraceptiei hormonale combinate la persoanele care prezinta episoade de migrena cu aura (aceste pot beneficia de o forma progesteronica de contraceptie hormonala).
Trebuie retinut ca femeile nefumatoare, sanatoase, aflate la varsta fertila au risc foarte scazut de accident vascular cerebral. Migrena fara aura nu creste riscul de accident vascular cerebral ischemic. Femeile care sufera de aceasta forma de migrena si au sub 35 de ani pot folosi contraceptie hormonala combinata, conform sfatului medicului ginecolog.
Nu trebuie sa luati contraceptie hormonala combinata daca:
aveti sau ati avut atacuri de migrena cu aura,
daca aveti migrena fara aura si varsta peste 35 de ani
daca nu aveati un atacuri de migrena si acestea au debutat dupa inceperea contraceptiei hormonale combinate.
Administrarea anumitor medicamente pentru profilaxia migrenei poate diminua eficacitatea contraceptivelor hormonale. Daca medicul neurolog considera necesara administrarea medicatiei profilactice pentru migrena, trebuie sa il anuntati ca folositi contraceptie hormonala.
Concluzionand: doar femeile cu migrena fara aura, care au sub 35 de ani si care au avut deja atacuri de migrena anterior inceperii contraceptiei hormonale ( in cazul in care au migrena) pot folosi contraceptia hormonala combinata. Autor: Toboc Patricia Daniela, medic neurolog
Care sunt cele mai comune afectiuni neurologice la copiii nascuti prematur? Cum pot parintii depista simptomele? Pot fi prevenite? Cum se diagnosticheaza? Cum evolueaza in timp? Dr. Oana Tabacu, medic specialist neurologie pediatrica, a discutat online cu cititorii MedLive.ro.
Puneti intrebarile in formularul de comentarii de la finalul articolului
Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.
Persoanele cu scleroza multimpla (SM) au tendinta de a avea primele simptome intre varstele de 20 si 40 de ani. De obicei, acestea se amelioreaza, dar revin dupa o perioada de timp. Cursul imprevizibil al sclerozei multiple complica procesul de diagnosticare. Este de preferat sa tineti evidenta simptomelor pentru a ajuta medicul sa puna diagnosticul cat mai repede. Majoritatea simptomelor sclerozei multiple pot fi gestionate. Fie ca sunteti pus in fata diagnosticului sau sunteti ingrijorat in legatura cu anumite semne ale afectiunii, este important sa stiti ca boala nu trebuie sa va acapareze viata. Puteti lucra cu doctorul dumneavoastra pentru a trata si gestiona simptomele.
Simptomele timpurii ale sclerozei multiple:
Vedere incetosata sau dubla
Probleme de gandire
Neindemanare sau lipsa de coordonare
Pierderea echilibrului
Amorteala
Furnicaturi
Slabiciune intr-un brat sau picior
Nu exista doua persoane care sa manifeste aceleasi simptome ale sclerozei multiple. Este posibil sa aveti un singur simptom si sa treaca o perioada lunga de timp pana sa observati altele. Dar, pentru unele persoane, simptomele se inrautatesc in cateva saptamani sau luni.
Simptomele comune ale sclerozei multiple:
Senzatii anormale. Persoanele care sufera de scleroza multipla spun ca simt prezenta unor “ace” in corp. De asemenea, acestea prezinta amorteala, senzatie de mancarime, arsuri, junghiuri sau dureri puternice. Aproximativ jumatate dintre persoanele cu scleroza multipla au aceste simptome. Din fericire, ele pot fi gestionate sau tratate.
Probleme ale vezicii urinare. Aproximativ 8 din 10 oameni au probleme ale vezicii urinare, dar acestea pot fi tratate. Urinarea frecventa si constipatia sunt simptome comune ale afectiunii.
Dificultati ale mersului. Scleroza multipla poate provoca slabiciune musculara sau spasme, ceea ce face mersul pe jos mult mai dificil. Problemele de echilibru si picioarele amortite ingreuneaza mersul.
Ameteli. Este normal ca persoanele care sufera de scleroza multipla sa se simta ametiti, dar nu vor avea vertij si nu vor avea impresia ca se invarte camera.
Oboseala. Aproximativ 8 din 10 persoane se simt foarte obosite. Sentimentul de oboseala apare, in mod normal, in jurul pranzului si provoaca slabiciune musculara si somnolenta, neavand nicio legatura cu efortul depus.
Spasme musculare. Acestea afecteaza, de obicei, muschii picioarelor. Pentru aproximativ 40% dintre cei afectati, spasmele musculare sunt un simptom timpuriu al bolii. In scleroza multipla progresiva, spasmele musculare afecteaza 6 sin 10 persoane.
Dificultati sexuale. Atat femeile, cat si barbatii afectati de scleroza multipla sunt mai putin receptivi la atingere si au un apetit sexual redus.
Probleme de vorbire. Uneori, scleroza multipla poate cauza pauze in vorbire. In stadiile mai avansate ale bolii, unele persoane dezvolta si probleme de inghitire.
Probleme de gandire. Aproximativ jumtate dintre persoanele cu scleroza multipla au probleme de concentrare. Cu toate acestea, scleroza multipla nu afecteaza intelectul, capacitatea de a citi sau de a intelege o conversatie.
Tremuraturi. Tremuraturile pot fi minore, dar, in unele cazuri, pot afecta activitatea de zi cu zi a persoanei afectate.
Probleme de vedere. Vederea ingreunata se afla, in majoritatea cazurilor, printre primele simptome ale bolii. Aceasta afecteaza, de obicei, un singur ochi. Vederea devine neclara, gri sau cu un loc intunecat in centru.
Ce cauzeaza simptomele sclerozei multiple?
Doctorii impart simptomele afectiunii in trei grupuri: primare, secundare si tertiare.
Simptomele primare apar din cauza deteriorarii stratului protector din jurul nervilor coloanei vertebrale sau a creierului. Deteriorarea se numeste demielinizare. Aceasta cauzeaza cicatrici, ceea ce ingreuneaza transmiterea semnalelor de la creier la organism. Procesul poatecauza probleme ale vezicii urinare sau ale intestinului, pierderea echilibrului, senzatie de amorteala, paralizie, furnicaturi, tremuraturi, tulburari de vedere sau slabiciune.
Simptomele secundare vin ca un efect al celor primare. Spre exemplu, incapacitatea de a va goli vezica poate cauza o infectie urinara. Medicii specialisti pot trata simptomele secundare, dar scopul este de a le evita prin tratarea celor primare.
Simptomele tertiare sunt cele sociale, psihologice sau cele legate de locul de munca. In general, acestea se refera la modalitatea in care persoana afectat de scleroza multipla face fata bolii. Experientele difera de la un caz la altul, dar majoritatea oamenilor invata sa isi gestioneze simptomele.
Programeaza-te pentru o consultatie la una din urmatoarele clinici:
O femeie a dezvoltat “hiperempatie” dupa ce i-a fost eliminata o parte a creierului, numita amigdala, in incercarea de a trata epilepsia severa de care suferea. Empatia este abilitatea de a recunoaste emotiile altei persoane. Potrivit cercetatorilor, cazul a fost neobisnuit deoarece amigdala este implicata in recunoasterea emotiilor, iar inlaturarea acesteia trebuia sa ingreuneze procesul, nu sa il amplifice.
In timpul interventiei chirurgicale, doctorii au au scos parti din lobul temporal, inclusiv amigdala, dintr-o parte a creierului. Operatia reprezinta un tratament comun pentru persoanele cu forme severe de epilepsie, care nu raspund la medicamente. Dupa operatie, crizele femeii s-au oprit, dar aceasta a raportat o “incantare emotionala noua, spectaculoasa”, care a persistat timp de 13 ani.
Desi, in mod normal, pacientii cu epilepsie care au suferit interventii chirurgicale experimenteaza probleme psihologice precum depresie si anxietate, “cazul pacientei este surprinzator deoarece plangerea sa este neobisnuita si fascinanta: hiperempatie”, a afirmat Dr. Aurélie Richard-Mornas, neurologist la University Hospital of Saint-Étienne din Franta.
Empatia acesteia parea ca ii transcende corpul, femeia raportand ca simte si efectele fizice, precum “agitarea inimii” sau un “sentiment neplacut esofagian”, atunci cand expimenta tristete sau furie empatica. Femeia a explicat ca aceste sentimente ii apar atunci cand vede oameni la televizor sau in persoana sau cand citeste despre anumite personaje din romane.
Ea a descris si o capacitate crescuta de a decoda starile mentale ale altora, inclusiv emotiilor acestora. Noua ei abilitate de a empatiza a fost confirmata si de familia acesteia. In plus, potrivit cercetatorilor, femeia a avut rezultate impresionante la testele psihologice de empatie.
Cazul, publicat in Neurocase, este primul din literatura de specilitate care descrie acest tip de schimbare emotionala dupa indepartarea unor parti ale lobului temporal.
Psihologii definesc doua forme majore de empatie: emotionala si cognitiva.
“Empatia emotionala se refera la capacitatea de a simti emotia altei persoane[...], iar empatia cognitiva este abilitatea de a adopta punctul de vedere al celeilalte persoane, nefiind necesar sa experimentezi aceleasi emotii”, a explicat Richard-Mornas.
Nu este clar modul in care creierul uman este capabil sa inteleaga si sa recreeze starea mentala si emotionala a altei persoane, dar nu toata lumeapoate face asta. De exemplu, persoanele cu autism au dificultati in a intelege intentiile altor oamenii, iar psihopatii prezinta o lipsa de empatie, fiind in imposibilitatea de a experimenta reactia emotionala pe care oamenii o au atunci cand vad ca o persoana este in dificultate.
Dupa ce au studiat femeia cu hiperempatie, cercetatorii au constatat, in urma unor teste psihologice standard, ca sanatatea mentala a acestei era normala.
Cazul femeii sugereaza ca este posibil ca dupa o astfel de operatie sa apara retele neuronale “reorganizate” si poate ajuta in cercetarile viitoare referitoare la intelegerea modului de functionare al creierului.
“Cea mai mare parte a neurostiintei moderne isi are baza pe observatiile facute pe cazuri individuale ca acesta, care ne ajuta la descifrarea complexitatii creierului”, a afirmat Dr. Joseph Sirven, neurologist la Mayo Clinic in Arizona.
Programeaza-te pentru o consultatie la una din urmatoarele clinici:
Tulburarea obsesiv-compulsiva este un tip de boala mentala care cauzeaza ganduri nedorite, in mod repetat. Pentru a scapa de aceste ganduri, o persoana repeta anumite gesturi la nesfarsit. De exemplu, o persoana s-ar putea teme ca orice lucru atinge este infestat cu bacterii si, din aceasta cauza, se va spala pe maini de foarte multe ori. Tulburarea obsesiv-compulsiva este o boala cronica, cu o evolutie pe termen lung, care poate acapara viata celui afectat.
Ce cauzeaza tulburarea obsesiv-compulsiva?
Expertii nu cunosc cauza exacta a tulburarii obsesiv-compulsive. Cercetarile sugereaza ca poate fi vorba de o problema cu modul in care o parte a creierului trimite informatii catre o alta parte. Lipsa serotoninei poate fi un alt motiv. Unii experti considera ca o problema legata de infectii, precum amigdalita streptococica sau scarlatina poate declansa tulburarea sau, in cazul copiilor, o poate inrautati.
Simptomele tulburarii obsesiv compulsive
Simptomele tulburarii obsesiv-compulsive tind sa apara si sa dispara. Cel mai frecvent simptom este anxietatea. De exemplu, este posibil sa aveti un sentiment general ca ceva groaznic se va intampla daca nu faceti o anumita sarcina, precum verificarea constanta a cuptorului. Daca nu reusisti sa verificati, va veti simti tensionat.
Obsesiile
Acestea sunt gandurile nedorite, ideile, impulsurile pe care le aveti in mod constant. Nu vor disparea si vor interfera cu gandurile normale, cauzand anxietate sau frica. Gandurile pot fi sexuale sau violente sau pot cauza ingrijorare cu privire la anumite boli si infectii:
Teama ca ceva rau o sa se intample, fie ca este vorba de propria persoana sau de cineva apropiat
Dorinta de a face totul perfect
Frica de a va murdari sau infecta
Compulsii
Acestea sunt comportamentele pe care le repetati pentru a incerca sa controlati obsesiile. Unii oameni au comportamente rigide si organizate, in timp ce altii au comportamente complexe, care se schimba.
Spalatul rufelor
Numaratul sau spalatul obsesiv al mainilor
Repetarea anumitor lucruri
Aranjarea obiectelor intr-o ordine perfecta
Strangerea lucrurilor de care nu aveti nevoie
Rugaciunea
Obsesiile si compulsiile ocupa foarte mult din timpul persoanelor afectate. Acestea interfereaza cu rutina de la scoala sau de la locul de munta si afecteaza activitatile sociale si relatiile. Uneori, persoanele afectate inteleg ca obsesiile si compulsiile lor nu sunt reale. Dar sunt cazuri in care acestia cred cu tarie in fricile lor.
Cum diagnosticam tulburarea obsesiv-compulsiva?
Medicul dumneavoastra poate stabili daca suferiti de tulburare obsesiv-compulsiva intrebandu-va despre simptome si starea de sanatate din trecut. S-ar putea sa fie necesar si un examen fizic. Este important sa discutati cu medicul dumneavoastra daca credeti ca aveti anumite simptome. Multe persoane cu tulburare obsesiv-compulsiva traiesc fara tratament deoarece le este rusine sau frica sa discute cu un medic specialist.
Tratament
Tratamentul presupune atat medicamente, cat si consiliere.
Consilierea pentru tulburarea obsesiv-compulsiva este un tip de terapie cognitiv-comportamentala numita expunere si prevenire a rapunsului. Aceasta terapie creste, in mod lent, contactul cu lucrul care va cauzeaza griji sau convingeri false. De exemplu, daca sunteti ingrijorat ca veti intra in contact cu multi germeni atunci cand atingeti anumite lucruri, terapia va presupune atingerea lucrului respectiv fara a va spala pe maini ulterior. Cu ajutorul terapiei si a unui consilier, simptomele se vor reduce odata cu trecerea timpului.
Programeaza-te pentru o consultatie la una din urmatoarele clinici:
Fibromialgia este o boala cronica ce se caracterizeaza prin dureri ale muschilor si ale tesutului moale. Pacientii experimenteaaza dureri si rigiditate in muschi. Chiar daca fibromialgia nu cauzeaza deteriorarea articulatiilor sau ale organelor, durerile constante si oboseala pot avea un efect semnificativ asupra vietii de zi cu zi.
Simptomele fibromialgiei
Semnul distinctiv al fibromialgiei este constituit de durerile musculare care se extind pe tot corpul. De obicei acestea sunt insotite de:
Oboseala
Probleme cu somnul
Anxietatea sau depresie
Puncte sensibile specifice
Punctele sensibile
Unul dintre aspectele unice ale fibromialgiei este prezenta punctelor sensibile in locatii specifice ale corpului. Atunci cand aceste puncte sunt apasate, persoanele afectate simt durere, in timp ce persoanele sanatoase simt doar presiune. Durerea cauzata de fibromialgie poate fi intensa. Deoarece, in mod normal, niciun test de laborator nu poate confirma un diagnostic de fibromialgie, unii pacienti au trait cu impresia ca durerea este “doar in capul lor”. Dar comunitatea medicala accepta acum ca durerea fibromialgiei este reala, cercetarile sugerand ca este cauzata de o eroare a modului in care organismul percepe durerea.
Femeile cu varste cuprinse intre 25 si 60 de ani au cel mai mare risc de a dezvolta fibromialgiei. Medicii nu sunt siguri de ce, dar femeile au de 10 ori mai multe sanse de a dezvolta aceasta afectiune.
Oboseala
Dupa durere, cel mai frecvent si debilitant simptom al fibromialgiei este oboseala. Aceasta nu este oboseala clasica dupa o zi plina, ci un sentiment constant de epuizare. Persoanele cu fibromialgie se pot simti obosite dimineata, chiar si dupa multe ore petrecute in pat. Oboseala se poate agrava si impiedica persoana afectata sa isi continue treburile zilnice.
Cauzele fibromialgiei
Exista multe teorii cu privire la cauzele fibromialgiei, dar cercetarile inca nu au reusit sa indice un vinovat clar. Unii medici considera ca dezechilibrele hormonale si chimice perturba modalitatea in care nervii semnaleaza durerea. Altii sugereaza ca un eveniment traumatic sau stresul cronic pot creste susceptibilitatea unei persoane. Majoritatea expertilor sunt de acord ca fibromialgia rezulta dintr-o combinatie de factori.
Impactul fibromialgiei asupra vietii de zi cu zi
Durerile constante si oboseala pot declansa iritabilitatea, anxietatea si depresia. Este posibil ca persoanelor afectate sa le fie greu sa se concentreze la munca, sa aiba grija de copii sau sa faca treburi casnice.
Diagnosticarea fibromialgiei
Doctorul specialist poate diagnostica fibromialgia dupa ce este atent la simptome si face un examen fizic. Exista un test de laborator care poate verifica daca este vorba de fibromialgie. Acesta masoara nivelurile de proteine din sange si poate ajuta la confirmarea diagnosticului.
Fcatori declansatori
Un prim pas important este identificare factorilor care va agraveaza conditia. Factorii declansatori comuni includ:
Vremea rece sau umeda
Activitate fizica prea putina sau prea multa
Stres
Lipsa somnului
Fibormialgia si depresia
Aproape o treime dintre persoanele care sufera de fibromialgiei intra intr-o depresie majora atunci cand sunt diagnosticati. Relatia dintre cele doua este neclara. Unii cercetatori cred ca depresia poate fi un rezultat al durerii cronice si al oboselii. Altii sugereaza anomalii in chimia creierului, care duce la depresie si la o sensibilitate neobisnuita la durere.
Exercitiile fizice
Activitatea fizica poate ameliora multe simptome al fibromialgiei, reducand durerea. Efectuarea unor exercitii fizice simple de trei ori pe saptamana calmeaza oboseala si depresia. Este foarte important sa nu exagerati cu efortul.
Dieta
Unii experti spun ca dieta joaca un rol important in fibromialgie, dar difera in functie de fiecare pacient in parte. Anumite alimente, inclusiv aspartamul, cafeina si rosiile, par sa agraveze simptomele la unele persoane. Pentru a afla ce functioneaza pentru dumneavoastra, incercati sa eliminati anumite alimente si sa monitorizati simptomele.
Masajul
Unele cercetari sugereaza ca masajul poate ajuta la ameliorarea durerii. Practicantii spun ca aplicarea unei presiuni moderate este elementul cheie al masajului, in timp ce tehnica este mai putin importanta.
Acupunctura
Studiile oficiale au produs rezultate mixte cu privire la utilizarea acupuncturii in tratamentul firbomialgiei, dar unii pacienti spun ca ajuta la ameliorarea simptomelor.
Multe persoane care sufera de fibromialgie au observat ca simptomele si calitatea vietii lor s-au imbunatatit substantial dupa ce au identificat cele mai eficiente tratamente si si-au modificat stilul de viata. Chiar daca este o afectiune cronica, fibromialgia nu deterioreaza articulatiile, muschii sau organele interne.
Pentru tratarea fibromialgiei, programeaza-te pentru o consultatie la medicii specialisti reumatologi la una din urmatoarele clinici:
Cand apelam la neurochirurg? Ce afectiuni pot fi tratate la medicul specialist si ce presupune o interventie neurochirurgicala? Dr. Dan Suiaga, medic specialist neurochirurgie, a discutat online cu cititorii Medlive.ro.
Cu o bogata experienta in toate tipurile de interventii neurochirurgicale, dr. Dan Suiaga este recunoscut pentru interventiile de chirurgie complexa spinala (implanturi si reconstructii spinale etc.), dar si pentru cele de chirurgie vasculara cerebrala sau a bazei de craniu. Cu toate ca si-a inceput formarea profesionala in cadrul sectiei de neurochirurgie a Spitalului Universitar din Cluj-Napoca, dr. Dan Suiaga a continuat sa se instruiasca in afara granitelor Romaniei, in tari precum Elvetia, Israel, Germania si Africa de Sud.
Afla din interviul de mai jos:
Cand este cazul sa apelam la medicul specialist neurochirurg
Ce afectiuni pot fi tratate de neurochirurg
Care este cea mai comuna interventie neurochirurgicala
Care sunt semnele prin care putem recunoaste un accident vascular cerebral si ce investigatii sunt necesare ulterior? Care sunt primele masuri prin care putem interveni? Care sunt categoriile de pacienti cu risc ridicat de a suferi un accident vascular cerebral? Cum poate fi prevenit? Dr. Roxana Vintila, medic primar neurologie, a discutat online cu cititorii MedLive.ro.
Urmareste interviul video pentru a afla cum recunoastem accidentul vascular cerebral, cum il putem identifica inca din primele momente si ce rol joaca stresul in declansarea acestuia:
Nota redactiei:
Puneti intrebarile in formularul de comentarii de la finalul articolului
Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.
Mediul online a fost inundat in ultimele zile de provocarile galetii cu gheata. Potrivit ultimelor date furnizate de Facebook, 15 milioane de oameni au observat jocul campaniei umanitare de strangere de fonduri menite sa creasca gradul de constientizare pentru scleroza laterala amiotrofica sau boala Lou Gehrig. Cu toate acestea, foarte putini dintre utilizatorii retelelor de socializare stiu ce este ALS si care sunt simptomele aceste afectiuni neurologice fatale.
ALS poate afecta atat corpul, cat si mintea
ALS ataca celulele nervoase care controleaza miscarea voluntara, ceea ce, in timp, face miscarea mainilor, picioarelor si a muschilor fetei extrem de dificila. Chiar daca, in mod normal, boala nu afecteaza inteligenta unei persoane, mai mult studii recente arata ca unele persoane cu ALS ar putea suferi de depresie sau prezinta deficiente de memorie sau in procesul de luare al deciziilor, potrivit National Institute of Neurological Disorders and Stroke.
ALS nu este neaparat o boala ereditara
Aproximativ 5-10% din cazurile de scleroza laterala amiotrofica sunt ereditare, dar 90% dintre pacientii adulti care sufera de aceasta afectiune nu au antecedente familiale, potrivit Asociatiei pentru ALS. Sunt necesare studii suplimentare referitoare la factorii de risc, dar este cunoscut faptul ca veteranii militari, in special cei care au fost pe front in timpul Razboiului din Golf, au de doua ori mai multe sanse de a dezvolta boala.
ALS este mai frecventa la barbati si la persoanele de culoare alba
Aproximativ 5600 de cazuri noi de ALS sunt diagnosticate anual. Afectiunea este cu 20% mai comuna in cazul barbatilor si 93% dintre pacienti sunt caucazieni. Cele mai multe cazuri apar la persoanele cu varste cuprinse intre 60 si 69 de ani, dar exista si cazuri in care persoane tinere sufera de ALS. De fapt, barbatul in varsta de 29 de ani care a infiintat Ice Bucket Challenge a fost diagnosticat cu scleroza laterala amiotrofica in 2012.
Simptomele nu apar brusc
Persoanele care sufera de ALS nu se trezesc brusc cu incapacitatea de a-si misca o mana sau un picior. Simptomele pot fi atat de subtile, incat de cele mai multe ori trec neobservate. Semnele precoce ale bolii includ crampele, durerile musculare, spasme si dificultati de mestecat sau inghitit. Dupa ce boala afecteaza complet organismul, pacientii isi pierd functiile vitale, precum respiratia si capacitatea de a inghiti. Cei mai mult oameni traiesc intre 2-5 ani de la instalarea simptomelor, cauza de deces a majoritatii fiind insuficienta respiratorie.
Persoanele afectate de ALS pot trai mai mult
Desi nu exista niciun leac pentru ALS, studiile clinice arata ca un medicament numit Riluzole ar putea ajuta pacientii care se chinuie cu boala, prelungind viata acestora cu 7 luni. Medicamentul are anumite limitari si nu poate repara daunele produse asupra neuronilor motori.
Prof. Dr. Mindea Stefan, neurochirurg, fost sef al sectiei de neurochirurgie a prestigioasei Universitati Stanford, a operat un chist arahnoidian pe creier, folosind un sistem de navigatie de ultima generatie in cadrul Spitalului de Ortopedie si Chirurgie Plastica MedLife. Pacienta acestuia, in varsta de 32 de ani, a fost externata din spital la doar doua zile dupa interventia chirurgicala. Dr. Mindea explica pentru cititorii MedLive.ro cum decurge o operatie de acest tip, care sunt simptomele care ar trebui sa traga un semnal de alarma, ce tehnologie a folosit, care sunt potentialele riscuri si cum se simte pacientul.
Ce este un chist arahnoidian?
Dr. Stefan Mindea: Un chist arahnoidian este o formare intrcraniana, care se pozitioneaza pe suprafata creierului. Cu timpul, chistul se poate mari, se poate face mai mare si poate produce simptome de tensiune intracraniana.
Cand punem diagnosticul de chist arahnoidian rugam pacientul sa faca un RMN dupa sase luni si dupa aceea comparam dimensiunile chistului si simptomele. Procedam cu o interventie chirurgicala doar daca se demonstreaza ca acesta s-a marit si simptomele s-au intensificat.
Daca simptomele nu s-au accentuat si daca chistul are aceeasi dimensiune, nu este indicata o interventie chirurgicala.
Ce simptome a avut pacienta inainte de a ajunge la dumneavoastra?
Dr. Stefan Mindea: Pacienta a avut simptome de vertij, dureri de cap si tinitus in urechea stanga, care provoca un zgomot constant. Dupa ce simptomele au devenit mai pregnante, pacienta si-a facut o investigatie cu RMN-ul si atunci am descoperit un chist foarte mare.
In acel moment, care erau optiunile pacientei?
Dr. Stefan Mindea: In primul rand, intervenim chirurgical doar daca nu avem alte optiuni mai bune. Atunci cand am constatat ca este nevoie de o operatie, am dorit sa folosim tehnici minim-invazive pentru pacient, ceea ce ajuta la scurtarea procesului de recuperare.
In cadrul operatiei am folosit incizii mici la piele, la suprafata, ca sa nu cream cicatrici. In ceea ce priveste structura osoasa, incizia pe care am facut in craniu a fost foarte precisa si cat mai limitata.
Astfel, am putut sa accesam leziunea fara sa facem o incizie mare, care ar fi expus mai mult din creier, crescand astfel riscurile interventiei.
In cazul acestei operatii, incizia a fost de 3 centimetri. De retinut ca in mod normal, in cadrul operatiilor clasice, incizia era de 12 centimetri.
De obicei, daca chistul produce o durere de cap si observam ca este vorba de o problema de structura, este necesara o interventie chirurgicala.
Care este diferenta dintre un chist si o tumora?
Dr. Stefan Mindea: Diferenta dintre un chist si o tumora este destul de mare. Chistul este o structura care contine un lichid, iar tumora este o colectie de celule care se multiplica. Tumora poate creste mult mai repede si poate invada creierul.
De obicei, un chist preseaza creierul de la suprafata, dar nu il invadeaza. Un chist doar ocupa un spatiu si creeaza tensiune intracraniana, producand simptomele.
La chisturi si la tumori metodele de abordare sunt aceleasi, dar difera metoda de operatie in chist sau in tumora.
Intr-o tumora folosim un aspirator ultrasonic si diverse echipamente care separa tesutul normal de leziune si de vasele de sange care sunt in jur. La chist facem o fenestratie, sa spargem peretii de la chist ca sa putem scoate lichidul din creier si sa reducem tensiune pusa pe acesta.
In ceea ce priveste cazul nostru, al chistului arahnoidian, am facut o incizie mica, iar precizia este data de un sistem de navigatie de ultima generatie, care ne ajuta sa ajungem exact la leziune. Din acest motiv, putem sa facem incizia cat mai mica, dar cu maxima precizie asupra chistului.
Aboradarile clasice inseamna incizii mult mai mari pentru ca nu se foloseste sistemul de navigatie. Dar, in ceea ce priveste neurochirurgia minim-invaziva, sistemul de navigatie performant este absolut esential.
Avand in vedere ca incizia este mai mica si creierul mai putin expus, riscurile pentru pacient sunt mult mai mici.
Pentru pacienta dumneavoastra care sunt riscurile dupa operatie?
Dr. Stefan Mindea: Dupa operatie, riscurile sunt foarte mici. In timpul operatiei exista un risc de sangerare, de infectie, dar avem un protocol standard pe care il folosim in aceste cazuri.
Este important de precizat ca atunci cand incizia este mica si creierul nu este foarte expus, nici vasele de sange nu sunt expuse si operatia este mult mai sigura.
Unoeri, la un chist, dat fiind ca spargem peretii acestuia, poate sa reapara odata cu trecerea timpului, dar acest lucru se intampla foarte rar.
Riscuri in timpul operatiei
Dr. Stefan Mindea: Exista, in timpul interventiei chirurgicale, riscul de a aparea sangerari de la vase. . Dar, noi operam foarte delicat, cu microscop si endoscop foarte performant, sistem de tuburi prin care putem vedea foarte precis.
Nu consider ca operatia reprezinta un risc pentru ca procedam cu o anumita siguranta. Sa ne imaginam ca dumneavoastra pictati ceva: care ar fi riscul sa nu iasa pictura daca procedati incet, delicat, cu multa atentie?
Dupa operatie pacienta nu trebuie sa urmeze un tratament, ci trebuie sa vina la consult. Va fi externata in doua zile. Ne vom vedea la un consult peste o luna. In aceasta perioada pacienta va lua antiinflamatoare pentru a reduce disconfortul de la incizie.
Urmeaza apoi un control la 6 luni si un RMN in aceeasi perioada pentru a putea confirma ca creierul, dupa ce chistul s-a spart, are unde sa se extinda, sa ocupe volumul normal.
Chistul arahnoidian se descopera destul de des in urma unui test RMN, dar diferenta este ca foarte multi nu prezinta simptome de la chist. Unele persoane prezinta dureri de cap care nu au legatura cu chistul. Aici intervine obligatia neurochirurgului de a-si da seama daca chistul descoperit la RMN are o legatura cu durerea de cap sau nu. Din acest motiv, urmarim pacientul, vrem sa vedem la RMN daca se schimba dimensiunile si doar daca acestea apar procedam cu o interventie chirurgicala.
PacientDr. Stefan Mindea: Diagnosticul meu este chist arahnoidian temporal stang de 5 centimetri pe 4 centimetri. Aceste chisturi nu cresc de obicei, dar in cazul meu se pare ca situatia a fost diferita, acesta fiind foarte mare.
Care au fost primele simptome?
PacientDr. Stefan Mindea: Primele simptome au fost durerile de cap, voma, senzatii de greata, oboseala si mai nou, tiuit in ureche.
Ce stiti despre interventia chirurgicala la care veti fi supusa?
PacientDr. Stefan Mindea: Stiu ca operatia va fi minim-invaziva, cicatricea ramasa in urma interventiei va fi una mica, iar procesul de recuperare va fi foarte rapid. O sa stau in spital aproximativ 2 zile.
Ce indicatii ati avut inainte de operatia de astazi?
PacientDr. Stefan Mindea: De la ora 8 dimineata nu am mai avut voie sa mananc, iar de la ora 12 nu am mai avut voie sa beau lichide.
Harta sistemului limfatic cel vechi (stanga) si cel nou (dreapta)/ Foto: University of Virginia
Intr-o descoperire uimitoare, care pune sub semnul intrebarii decenii de cercetare, oamenii de stiinta de la Facultatea de Medicina a Universitatii din Virginia au stabilit ca sistemul imunitar si creierul sunt conectate de vase limfatice, de existenta carora nu se stia pana acum. Descoperirea cercetatorilor ar putea avea un impact major asupra posibilelor tratamente ale unor boli neurologice, de la autism, la Alzheimer si pana la scleroza multipla.
“In loc sa ne intrebam <Cum studiem raspunsul imun al creierului>,<De ce pacientii cu scleroza multipla experimenteaza atacurile sistemului imunitar> putem sa abordam aceste probleme mecanic. Pentru ca creierul este ca orice alt tesut conectat la sistemul imunitar periferic prin vase limfatice meningeale”, a explicat Jonathan Kipnis, profesor in cadrul Departamentului de Neurostiinta.
“Acest lucru schimba complet modul in care percepem intercatiunea neuro-imuna. Pana acum am perceput-o ca pe ceva ezoteric, ce nu poate fi studiat. Dar acum putem pune intrebari mecanice”, a adaugat acesta.
“Noi credem ca in cazul fiecarei boli neurologice, care are o componenta in sistemul imunitar, aceste vase joaca un rol esential. Este greu de imaginat ca vasele nu sunt implicate in orice boala neurologica de acest tip”, a mai precizat Kipnis.
O noua descoperire in corpul uman
“Cand baietii mi-au aratat rezultatul studiului, am spus o singura propozitie:<Va fi nevoie de rescrierea manualelor>”, a declarat Kevin Lee, director al Departamentului de Neurostiinte.
“Nu a existat niciodata un sistem limfatic pentru sistemul nervos central si asta a devenit foarte clar inca de la prima observatie- si au facut multe studii de atunci pentru a sustine constatarea-ca va schimba fundamental modul in care oamenii privesc relatia dintre sistemul nervos central si sistemul imunitar”, a adaugat acesta.
“Chiar nu credeam ca exista structuri in corp de care nu stim. Credeam ca organismul a fost deja cartografiat. Credeam ca aceste descoperiri au ajuns la sfarsit pe la mijlocul secolului trecut. Dar se pare ca nu e asa”, a afirmat Kipnis.
Vase “foarte bine ascunse”
Descoperirea a fost posibila cu ajutorul contributiei lui Antoine Louveau, un cercetator din laboratorul lui Kipnis.
Vasele au fost detectate dupa ce Louveau a dezvoltat o metoda de a monta meningele unui soarece (membranele care acopera
creierul) pe un singur dispozitiv, astfel incat sa poata fi examinate ca un tot.
Dupa ce a observat modele care aratau ca niste vase in distributia celulelor imunitare de pe dispozitivul sau, Louveau a cautat vase limfatice. Astfel a observat ca imposibilul este posibil.
“L-am chemat pe Jony Kipnis la microscop si i-am spus <cred ca am gasit ceva>”, povesteste Louveau.
In ceea ce priveste faptul ca vasele limfatice ale creierului au ramas neobservate pana acum, Kipnis a mentionat ca acestea erau “foarte bine ascunse” si a mentionat ca acestea se afla in spatele unui vas mare de sange din sinusuri, o zona foarte greu observabila.
“Este atat de aproape de vasul de sange incat sunt sanse mari sa o ratezi. Daca nu stii ce cauti, nu ai cum sa o vezi”, a spus Kipnis.
Alzheimer, autism si scleroza multipla
Prezenta neasteptata a vaselor limfatice ridica un numar mare de intrebari care acum au nevoie de raspunsuri; despre modul in care functioneaza creierul si bolile care il acapareaza.
Spre exemplu, boala Alzheimer. “In cazul bolii Alzheimer, se acumuleaza bucati mari de proteine in creier. Noi credem ca acestea <se strang> in creier pentru ca nu sunt inlaturate in mod eficient de catre vase”, explica Kipnis.
Kipnis a notat ca vasele arata diferit in functie de varsta, astfel ca rolul pe care il joaca in procesul de imbatranire este o alta cale care trebuie explorata.
Exista un numar extrem de mare de afectiuni neurologice, de la autism la scleroza multipla, care trebuie reconsiderate in lumina prezentei unui “ceva” de care pana acum stiinta nu stia ca exista.
Amintirile pierdute în urma amneziei pot fi recuperate activând celulele creierului cu ajutorul luminii. Este concluzia unui studiu realizat de un grup de cercetători de la MIT. Folosind o tehnologie numită optogenetică, aceștia au reactivat amintiri care nu ar fi putut recuperate altfel.
Studiul a fost publicat zilele trecute în revista Science și răspunde la o întrebare intens dezbătută de specialiștii în neuroștiințe privind natura amneziei, după cum explică Susumu Tonegawa, profesor în departamentul de biologie al MIT, care a supervizat echipa de cercetare. Cei care se ocupă cu studiul creierului dezbat de ani buni dacă amnezia retrogradă –acel tip de amnezie care urmează unei traume fizice, stresului sau unor boli ca demența de tip Alzheimer – este cauzată de leziuni asupra unor anumite celule cerebrale, ceea ce ar însemna că odată pierdută, amintirea nu mai poate fi recuperată – sau dacă, de fapt, este vorba de blocarea accesului la amintirea respectivă, ceea ce ar însemna că ea rămâne depozitată undeva. „Majoritatea cercetătorilor credeau mai degrabă în prima ipoteză, dar cu această lucrare am arătat că probabil greșesc.”, spune Tonegawa, citat de ScienceDaily.
Oamenii de știință dedicați studiului memoriei lansaseră în trecut ipoteza că undeva în rețeaua cerebrală există o populație de neuroni care se activează atunci când se formează o amintire nouă, cauzând schimbări fizice și chimice de durată. Dacă aceste grupuri de neuroni sunt apoi reactivate de un declanșator: o aromă sau un element vizual, de exemplu, este actualizată întreaga amintire. Acești neuroni sunt cunoscuți sub numele de „celule engramă ale memoriei”.
În 2012, grupul lui Tonegawa a folosit optogenetica –un proces prin care sunt adăugate proteine neuronilor pentru a permite activarea acestora cu ajutorul luminii- și a demonstrat pentru prima dată că o asemenea populație de neuroni există într-o zonă a creierului numită hipocamp.
Totuși, până astăzi nimeni nu fusese capabil să arate că aceste grupuri de neuroni trec prin schimbări chimice de durată, într-un proces cunoscut drept consolidarea memoriei. O astfel de schimbare implică întărirea sinapselor – structurile care permit grupurilor de neuroni să își trimită semnale unele altora, ca rezultat al învățării și al experienței.
Pentru a afla dacă aceste modificări chimice au într-adevăr loc, oamenii de știință au identificat mai întâi un grup de celule engramă în hipocamp, care, odată activate cu instrumentele de optogenetică, erau capabile să exprime o amintire. Când au înregistrat activitatea acestui grup particular de celule, au descoperit că sinapsele care le conectau fuseseră întărite. „Am putut demonstra astfel pentru prima dată că aceste celule specifice –un grup mic de celule în hipocamp- au trecut prin potențarea legăturilor sinaptice.” spune Tonegawa.
Cercetătorii au încercat apoi să descopere ce se întâmplă cu amintirile noastre în absența acestui proces de consolidare. Administrând un compus numit anisomicin, care blochează sinteza proteinelor la nivelul neuronilor, imediat ce șoarecii de laborator își formaseră o nouă amintire, au putut evita întărirea sinapselor. O zi mai târziu, au încercat să reactiveze această amintire folosind un declanșator emoțional, dar nu au mai putut găsi nicio urmă a ei. „Deci chiar dacă celulele engrame sunt acolo, fără sinteza proteinelor, amintirea este pierdută.” explică Tonegawa.
Spre surprinderea cercetătorilor însă, când au încercat să reactiveze celulele engramă cu ajutorul optogeneticii, șoarecii de laborator par să își fi recuperat amintirea în întregimea ei.
Studii ulterioare realizate de același grup au demonstrat că amintirile noastre nu sunt depozitate ăn sinapsele întărite mulțumită sintezei proteinelor, ci într-un circuit sau „cale” formată din multiple grupuri de celulele engramă și în conexiunile dintre ele.
Cercetarea recent publicată reprezintă un pas important pentru studiul recuperării memoriei, un subiect despre care se știe momentan prea puțin.
Migrena este o afectiune des intalnita si experimentata cel putin o data de fiecare dintre noi. Dr. Oana Neagu, medic primar neurologie, a explicat cum o diferentiem de durerea clasica de cap, cum se manifesta, cum o tratam si cand ar trebui sa ne ingrijoram. “In spatele unei migrene se pot ascunde multe lucruri: de la o banala durere de cap pana la afectiuni grave”, a precizat Dr. Oana Neagu.
Cum diferentiem migrenele de durerile clasice de cap?
Dr. Oana Neagu: Migrena este o cefalee primara, care consta in episoade repetate de durere de cap, de obicei cu localizare unilaterala (variaza intre stanga si dreapta), de intensitate medie- mare, cu caracter pulsatil, cu o durata cuprinsa intre 4 si 72 de ore si insotita de fenomene vegetative (greata, varsaturi, fotofobie, fonofobie, intoleranta la zgomote sau la mirosuri).
Trebuie diferentiata de celelalte tipuri de durere de cap. Diagnosticul este unul clinic. Diagnosticul diferential implica efectuarea unor analize (de sange si imagistice).
In spatele unei migrene se pot ascunde multe lucruri: de la o banala durere de cap pana la afectiuni grave.
Exista 2 categorii mari de migrene:
Migrena cu aura (clasica)
Migrena fara aura (comuna)- 85% din totalitatea migrenelor
Dr. Oana Neagu: Pacientul simte diverese lucruri, iar ulterior le va recunoaste si va putea spune ca va avea o migrena: oboseala, pofta de anumite alimente, somnolenta. Nu este obligatoriu ca aceste manifestari sa existe la fiecare persoana.
Aura consta in fenomene neurologice care pot sa preceada aparitia unor crize migrenoase cu aproximativ o ora. Manifestarile se desfasoara progresiv si pot fi foarte variate. Pacientul poate percepe zig-zaguri luminoase, nu vede intr-o parte a campului vizual, poate avea amorteli pe jumatate de corp sau tulburari de vorbire. Aceste lucruri sperie pacientul si il aduc foarte repede la medic.
Durerea are un carcater crescator ca intensitate. Dupa trecerea episodului, pacientul se simte foarte obosit pentru 1-2 zile.
Migrena este o afectiune frecventa: 6-8% dintre barbati si 14-16% dintre femei o experimenteaza.
La copii, durerea migrenoasa este bilaterala, spre deosebire de cazul adultilor unde este unilaterala.
Cand stim ca trebuie sa mergem la doctor? Cand trebuie sa ne ingrijoreze migrena?
Dr. Oana Neagu: De principiu, nu e normal sa ne doara capul. Orice durere de cap care persista trebuie sa fie investigata si trebuie ca pacientul sa ajunga la un neurolog.
Cauzele migrenelor
Dr. Oana Neagu: Exista mai multe teorii care vor sa explice etiologia migrenelor. cea mai veche este o teorie vasculara in care durerea este explicata de o vaso-dilatatie excesiva, care face sa pulseze si stimuleaza receptorii de durere situati la nivelul vaselor.
O buna parte din aceasta teorie a fost infirmata si s-a constatat ca este un epifenomen, care insoteste niste modificari neuronale, niste modificari de transmitere la nivelul neuronilor.
Durerea ar veni, in acest caz, dintr-un cumul de factori.
Bineinteles, sunt implicati si factori genetici. Exista si un tip special de migrena, migrena hemiplegica familiala in care s-au descoperit chiar mutatiile genetice implicate.
Influenta oboselii, a aerului conditionat si a calculatorului in evolutia migrenelor
Dr. Oana Neagu: Exista niste triggeri ai migrenelor, factorii care pot declansa o criza migrenoasa. Acestia nu pot determina migrena, dar pot duce la aparitia crizei migrenoase. Printre acestia se numara: oboseala, lipsa somnului, somnul excesiv.
Alimente care pot cauza aparitia unei crize migrenoase: branzeturile maturate, vinul rosu, nucile, alunele, portocalele. Lista este lunga si fiecare pacient trebuie sa gaseasca alimentele care ii pot declansa o criza migrenoasa.
Un rol important il are cafeaua: excesul de cafea poate duce la o criza migrenoasa.
Alti factori declansatori: expunerea la temperaturi foarte ridicate sau foarte scazute, expunerea la lumina stralucitoare si la flash-uri luminoase, anumite mirosuri, perioada menstruala, anumite medicamente.
Durerile de ceafa
Dr. Oana Neagu: Durerile de ceafa sunt intalnite foarte des intr-un alt tip de durere de cap: cefalee de tensiune si in cefaleea care este data de spondiloza cervicala.
Durerile de ceafa pot reprezenta si o componenta a migrenei. Durerea tipica in migrena este localizata anterior, in jurul ochiului. Dar, o durere localizata posterior nu exclude migrena.
Cum tratam migrenele?
Dr. Oana Neagu: Exista mai multe modalitati, incepand cu un anumit comportament pe care de obicei pacientul il descopera singur: trebuie sa stea intr-o camera putin luminata, fara zgomot etc.
Tratamentul medicamentos este de doua feluri:
Tratamentul in criza migrenoasa
Tratamentul de preventie a crizei migrenoase (pentru pacientii care au crize foarte frecvente)
In prevenirea migrenelor, este importanta evitarea factorilor declansatori.
Vezi un bărbat în supermarket. E fostul tău coleg din facultate sau doar un tip care seamănă cu el? Se pare că un minuscul loc din creier deține răspunsul.
Specialiștii în neuroștiințe de la Johns Hopkins University au identificat acea parte din hipocamp care creează și procesează acest tip de amintire, ducând mai departe înțelegerea felului în care ne funcționează mintea, dar și a ceea ce se întâmplă greșit atunci când apar „erori”. Rezultatele cercetării lor sunt publicate în numărul curent din jurnalul științific Neuron.
„Vezi o față familiară și îți spui: cred că am mai văzut fața aia. Dar este o persoană pe care am cunoscut-o cu cinci în urmă, poate cu alt fel de păr sau ochelari –sau poate că e cu totul altcineva?” explică James J. Knierim, profesor de neuroștiințe la Institutul Zanvyl Krieger pentru Minte/Creier al universității și coordonator al studiului. „Asta este una dintre cele mai mari probleme pe care sistemul memoriei le are de rezolvat.”
Activitatea neuronală din hipocamp îi permite cuiva să își amintească unde și-a parcat mașina, să își găsească locuința chiar dacă ea își schimbă culoarea, sau să recunoscă un cântec vechi când e pus la radio.
Specialiștii în studiul creierului au teoretizat că două părți ale hipocampului (girusul dentat și CA3) intră în competiție pentru a decide dacă un stimul e complet nou sau o versiune alterată a ceva familiar. Se credea că girusul dentat cripta automat fiecare stimul ca fiind nou, un proces numit „separarea tiparelor”. Prin contrast, CA3 ar fi minimalizat orice schimbări mici de la o experiență la alta, clasificând stimulii ca fiind echivalenți/egali, un proces numit „completarea tiparelor”. Astfel, girusul dentat ar asuma că persoana cu părul diferit și ochelari nefamiliari ne este complet străină, în vreme ce CA3 ar ignora detaliile schimbate și ar scoate la iveală amintirea vechiului amic din facultate.
Studii anterioare realizate de grupul lui Knierim sau de alți cercetători au oferit dovezi în favoarea acestei teorii. Noul studiu arată, însă, că CA3 este mult mai complicată decât se crezuse înainte: diferite părți din CA3 iau diferite decizii, care merg fie spre separarea, fie spre completarea tiparelor și transmit aceste decizii diferite către alte zone ale creierului.
„Scopul final al regiunii CA3 este să ia decizia: este același sau e diferit?” spune Knierim. „De obicei, ai dreptate când îți amintești că această persoană este o variantă ușor diferită a celei pe care ai cunoscut-o cu ani în urmă. Dar când greșești, și spre rușinea ta se dovedește că a fost un complet străin, vrei să creezi o memorie nouă a acestei persoane care să fie absolut distinctă de amintirea prietenului tău, ca să nu mai faci aceeași greșeală a doua oară.”
Knierim și colegii săi au monitorizat rozătoare în plin proces de cunoaștere a unui mediu și, ulterior, au documentat experiența lor când acest mediu s-a schimbat. Echipa a implantat electrozi în hipocampul subiecților. Au instruit șobolanii să alerge în jurul unei piste, mâncând fulgi de ciocolată (ca imbold). Podeaua culoarului de alergat avea patru texturi diferite: șmirghel, bandă adezivă, covoraș de cauciu și carpetă. Șobolanii puteau vedea, simți și mirosi diferențele dintre texturi. În același timp, pe copertina neagră care înconjura culoarul de alergare erau atașate diferite obiecte mici. Timp de zece zile, șobolanii și-au putut construi hărți mentale ale acelui mediu.
Apoi realizatorii experimentului au schimbat puțin lucrurile. Au rotit pista în sensul invers mișcării acelor de ceasornic, rotind în același timp copertina în sens opus, ceea ce a creat o confuzie perceptuală în mințile șobolanilor. Efectul a fost similar, spune Knierim, celui pe care l-ai simți dacă, atunci când deschizi ușa apartamentului tău, toate pozele tale ar fi agățate pe pereți diferiți sau mobila ți-ar fi complet rearanjată. „Ai recunoaște apartamentul ca fiind casa ta sau ai crede că ești pierdut?” spune el. „Este o experiență care te dezorientează profund și îți dă un sentiment foarte incomod.”
Chiar și atunci când confuzia perceptuală dintre pistă și copertină a fost mică, procesul de separare a tiparelor realizat de CA3 și-a schimbat aproape complet activitatea, creând o amintire nouă pentru mediul transfigurat. Dar partea din CA3 care caută „completarea tiparelor” tindea să recupereze un tipar de activitate similar celui folosit pentru a cripta amintirea originală, chiar și atunci când confuzia perceptuală a fost și mai mare.
Rezultatele, care validează modele mai vechi menite să explice felul în care funcționează memoria, ar putea să ajute la explicarea unor boli ca demența de tip Alzheimer și ne-ar putea ajuta să păstrăm amintirile oamenilor pe măsură ce ei îmbătrânesc.
Chiar daca ne confruntam cu o simpla ameteala sau cu un autentic episod de vertij, este bine sa nu neglijam o astfel de senzatie, deoarece poate fi semnul unei afecțiune serioase. De ce apare vertijul si de ce este important sa ii depistam cauzele am aflat de la dr. Roxana Vintila, medic specialist in neurologie, Hyperclinica Medlife Baneasa.
Vertijul nu este o boala, ci un simptom. Spre deosebire de ameteala – un termen nespecific pe care il folosim pentru a descrie senzatii variate (cap tulbure, vedere incetosata, dezechilibru, nesiguranta in mers), vertijul este senzatia iluzorie de miscare a corpului sau a mediului inconjurator. Cel mai frecvent, aceasta senzatie este de rotire, dar unii pacienti descriu si senzatii ca „imi fuge pamantul de sub picioare” sau „simt ca sunt tras intr-o parte”.
In functie de cauza, vertijul poate fi
patologic –cand este expresia unei boli;
fiziologic: consecinta unei stimulari fiziologice a receptorilor de la nivelul urechii interne, care prezinta o anumita hipersensibilitate;
psihogen: in atacuri de panica, nu este insotit de miscari ale globilor oculari, iar examenul neurologic este normal. Majoritatea indivizilor cu vertij psihogen au agorafobie (teama de spatii mari si de multime).
Vertijul fiziologic apare in urma unor miscari neobisnuite ale capului sau la persoanele cu rau de miscare, rau de mare sau rau de inaltime, dar uneori si in salile de cinema (vertijul vizual).
Vertijul patologic este, de cele mai multe ori rezultatul unei disfunctii a sistemului vestibular- sistem care contribuie la realizarea echilibrului si a posturii, alaturi de sistemul vizual si sistemul somato-senzorial.
Vertijul se instaleaza brusc si poate fi acompaniat si de alte semne: scaderea auzului, greata, varsaturi (care sugereaza vertijul periferic), respectiv tulburari de sensibilitate, tulburari de echilibru sau coordonare, deficite motorii, tulburari de vedere, parestezii, astenie (care sugereaza vertijul central).
Orice atac de vertij poate fi periculos, de aceea e bine sa evitati sofatul, inotul sau manevrarea unor masinarii periculoase daca va confruntati cu vertij. Chiar la primul atac de vertij este recomandat sa consultati medicul de familie, care va va directiona mai departe la neurolog sau specialistul ORL, in functie de cauza pe care o intuieste pe baza simptomelor pe care le acuzati.
Vertijul patologic poate fi impartit in doua mari categorii: vertijul periferic, respectiv central.
Vertijul periferic apare ca urmare a unei afectari a urechii interne, care controleaza echilibrul. Problema poate fi intalnita in labirintul vestibular, canalele semicirculare sau chiar nervul vestibular, cel care conecteaza urechea interna si creierul. Vertijul periferic poate fi cauzat de anumite medicamente (unele tipuri de antibiotice sau diuretice, de exemplu), o trauma (inclusiv cranio-cerebrala), inflamarea nervului vestibular (neuronita), labirintita, boala Meniere s.a.
Vertijul central este provocat de o problema la nivelul creierului. Poate fi cauzat de o afectiune a vaselor sangelui, de medicamente ca anticonvulsivele, aspirina sau consumul de alcool, migrena, scleroza multipla, accidentul vascular cerebral sau tumorile (canceroase sau non-canceroase).
Cel mai frecvent tip de vertij (periferic) este vertijul pozițional paroxistic benign (aproximativ 17% din toate cazurile de vertij). Este expresia unei afectari a sistemului vestibular periferic, a receptorilor de la nivelul urechii. Apare din cauza unei deplasari de la locul lor a otolitilor, care transmit in mod gresit informarii despre pozitia capului si automat genereaza vertijul.
De regulă, declanșarea simptomelor se produce prin schimbarea pozitiei capului (persoana se ridica din pat sau se intoarce brusc de pe o parte pe alta). Aproape jumatate din cazurile de ameteala la pacientii in varsta sunt determinate de vertijul paroxistic benign. Poate fi declansat si de o migrena, stres psihic sau viroze respiratorii, dar, la persoanele sub 50 de ani, cele mai des intalnite cauze ale acestui tip de vertij sunt traumatismele cranio-cerebrale.
Care sunt cauzele sclerozei multiple si la ce semnale de alarma trebuie sa fim atenti? Cum se pune diagnosticul si ce optiuni exista in functie de evolutia fiecarui caz in parte? Dr. Roxana Vintila, medic primar neurologie, a discutat online cu cititorii.
Cauzele sclerozei multiple nu sunt cunoscute indeajuns de mult. Cu toate acestea, simptomele si semnale de alarma au fost studiate indelung de catre medicii specialisti. Dr. Roxana Vintila, medic primar neurologie, a vorbit despre posibilii factori declansatori ai sclerozei multiple, despre simptomele in fiecare stadiu al bolii, modalitatea de diagnosticare, precum si optiunile de tratament ale pacientilor care sufera de aceasta boala. “Toate recomandarile ghidurilor actuale spun ca este necesara inceperea cat mai precoce a tratamentului. Asa cum nu stim cauza, asa nu avem nici tratament care sa vindece scleroza multipla. Dar, s-au dezvoltat de-a lungul timpului terapii care influenteaza/modifica evolutia bolii”, a precizat Dr. Roxana Vintila.
Dr. Roxana Vintila: Scleroza multipla este cea mai frecventa boala neurologica a adultului tanar. Debuteaza in jurul varstei de 20 de ani, intre 20 si 40 de ani si este de 2-3 mai frecventa la femei decat la barbati.
Cauzele sclerozei multiple nu sunt suficient cunoscute. Aceasta este caracterizata prin episoade de inflamatie si demielinizare, care au la baza niste mecanisme autoimune. Aceste mecanisme sunt declansate de factori exogeni sau factori de mediu si pot sa apara la persoane cu o anumita predispozitie genetica.
Factorii declansatori/de mediu nu sunt suficient elucidati in momentul de fata.
S-a observat ca distributia geografica a sclerozei multiple este cu frecventa mai mare in zonele de nord ale Americii si Europei si s-a presupus ca expunerea redusa la lumina soarelui, ceea ce determina o scadere a sintezei de vitamina D, ar fi un factor favorizant si declansator al sclerozei multiple, dar nu sunt date suficiente care sa confirme aceasta supozitie.
Mecanismul autoimun este sustinut de faptul ca scleroza multipla apare cu frecventa mai mare la femei decat la barbati, de faptul ca exista o anumita agregare familiala a acestei boli, de faptul ca persoanele cu scleroza multipla sau membri ai familiilor lor au si alte boli autoimune si mai ales ca raspunde foarte bine la tratamentul imuno-modulator.
Scleroza multipla nu este o boala ereditara, desi anumite variatii genetice au demonstrat ca exista o predispozitie genetica pentru aparitia acesteia.
Ca factori declansatori au fost studiati si agentii infectiosi, dar nu s-a demonstrat ca poate fi implicat cu certitudine un agent infectios, viral, microbian in declansarea si aparitia scelrozei multiple.
Au mai fost studiate alimentatia, vaccinurile, aportul de substante hormonale, fara a se ajunge la un rezultat concludent in aceasta privinta.
A fost demonstrat ca fumatul este un factor de risc independent pentru aparitia sclerozei multiple. Si stresul poate fi un factor de risc important.
Care sunt principalele simptome ale sclerozei multiple?
Dr. Roxana Vintila:
Scleroza multipla este caracterizata prin episoade de inflamatie si demielinizare, adica leziuni la nivelul substantei albe a sistemului nervos central.
In functie de zona afectata, poate sa fie absolut oriunde, apar si manifestarile clinice.
Tipic pentru debutul sclerozei multiple ar fi tulburarile de sensibilitate care apar in procent foarte mare la debut, peste 40%.
Acestea se manifesta fie ca parestezii, amorteli, dureri, nevralgii.
Alte manifestari care apar frecvent la debut sunt: tulburari ale functiei motorii, deficite motorii, spasticitate, tulburari ale mersului.
Inca o manifestare de debut frecventa este nevrita optica retrobulbara, care inseamna o leziune la nivelul nervului optic. Uneori, poate sa fie manifestare initiala de debut a sclerozei multiple.
Pot fi si alte semne neurologice, in functie de zona afectata, pot sa apara tulburari de echilibru, tulburari de coordonare, vertij, tulburari la vorbire, tulburari la inghitit, alte tulburari de vedere, vederea dubla, pareze faciale, nevralgii trigeminale.
Pe parcursul bolii pot sa apara si alte simptome, cum ar fi tulburari sfincteriene, tulburari de tranzit, tulburari cognitive, depresie.
Ce reprezinta leziunile demielinizante? Sunt ele suficiente pentru un diagnostic de scleroza multipla?
Dr. Roxana Vintila: Nu. Diagnosticul de scleroza multipla este destul de complex. Presupune asocierea unor semne clinice si paraclinice. Semnele clinice se stabilesc prin examenul neurologic, iar semnele paraclinice se stabilesc in principal prin examenul RMN, care evidentiaza aceste leziuni demielinizante.
Exista niste criterii care tin seama de numarul de leziuni demielinizante, de localizarea lor, de volum, de comportamentul lor la substanta de contrast si mai ales de diseminarea lor in timp si spatiu. Este un criteriu foarte important pentru diagnosticul de scleroza multipla.
Examenul lichidului cefalorahidian, desi arata niste modificari care sunt sugestive intr-un anumit context clinic, nu sunt tipice pentru scleroza multipla, dar poate fi un argument pentru diagnosticul de certitudine.
Ca posibilitati de investigatie mai sunt potentialele evocate, in special cele vizuale, si se folosesc pentru a se diagnoatica retrospectiv o nevrita optica retrobulbara, care ar fi putut sa “scape” din punct de vedere clinic, sa treaca neobservata de pacient si clinician.
O diagnosticare, fie ea si retrospectiva, a nevritei optice retrobulbare este un argument de diagnostic pentru scleroza multipla.
Poate fi stopata evolutia bolii?
Dr. Roxana Vintila: Toate recomandarile ghidurilor actuale spun ca este necesara inceperea cat mai precoce a tratamentului. Asa cum nu stim cauza, asa nu avem nici tratament care sa vindece scleroza multipla. Dar, s-au dezvoltat de-a lungul timpului terapii care influenteaza/modifica evolutia bolii.
Sunt terapii imuno-modulatoare sau terapii imuno-supresoare. Recomandarile de tratament se fac in functie de tipul de boala, in functie de stadiul bolii, de un anumit scor de dizabilitate care se calculeaza obligatoriu in momentul in care se stabileste diagnosticul si in etapele de reevaluare a pacientului.
Este dovedit ca tratamentul mareste intervalul dintre pusee, dintre recaderi, scade severitatea puseelor si automat scade dizabilitatea pe termen scurt si lung a pacientului.
Nu exista nicio regula dupa care boala sa evolueze, depinde de foarte multi factori, depinde de momentul in care se initiaza tratamentul imuno-modulator, depinde de varsta, depinde de sex, depinde de factori genetici cum va evolua scleroza multipla.
Sunt mai multe forme de evolutie a bolii, cea mai frecventa este forma recurent-remitiva. Asta inseamna ca pacientul prezinta pusee clinice, care beneficiaza ulterior de recupereare completa sau partiala, cu deficite neurologice minime.
In acest tip de scleroza multipla nu exista o progresie continua a deficitelor neurologice.
Dupa un anumit numar de ani de evolutie se poate transforma scleroza multipla recurent-remitiva intr-o forma secundar progresiva. Aceasta forma poate sa apara si de la debut, dar sunt mai rare situatiile.
Mai exista si forme de scleroza multipla primar-progresiva, cu evolutie destul de severa de la inceputul bolii si cu agravare progresiva a deficitelor neurologice.
Care sunt principalele afectiuni neurologice care pot aparea la copii? Care sunt semnalele de alarma, cum le depistam si ce optiuni de tratament exista? Dr. Oana Tabacu, medic specialist neurologie pediatrica, a discutat online cu cititorii.
Neurologia pediatrică este specialitatea medicală care se ocupă cu diagnosticarea şi tratamentul bolilor sistemului nervos central şi periferic și ale sistemului muscular la copii.
Această specialitate joacă un rol important în evaluarea neurologică periodică a copiilor născuţi prematur, precum si a tuturor nou-născuţilor cu risc de a dezvolta sechele neurologice, având drept scop depistarea şi tratarea precoce a orcărei afectări a sistemului nervos.
Dintre afecţiunile ce pot fi diagnosticate, tratate sau monitorizate de către medicul neurolog pediatru amintim: cefaleea şi migrena, traumatismele cranio-cerebrale, convulsiile febrile, epilepsia, manifestările paroxistice neepileptice (sincopa, atacurile de înfiorare, automatismul ambulatoriu nocturn, pavorul nocturn, coşmarul, enurezisul nocturn, ticurile, vertijul paroxistic benign, torticolisul paroxistic benign, etc), întârzierile în dezvoltarea neuropsihomotorie, tulburările de limbaj, paraliziile cerebrale, malformaţiile si tumorile sistemului nervos, afecţiunile nervilor cranieni, sindroamele neurocutanate, afecţiunile neuromusculare.
Diagnosticul se bazeaza pe examinarea clinica neurologica completata de investigatii de laborator, investigatii paraclinice - ecografie transfontanelară (ETF), electroencefalogramă (EEG), Radiografii, computer tomograf (CT) rezonanță magnetică nucleară (RMN) echografii, potentiale evocate vizuale si auditive (PEV, PEA) si consulturi la alte specialitati (interdisciplinare) – orl, oftamologie, cardiologie, recuperare medicala.
Fiecare afectiune neurologica are semnalele ei de alarma – care pot fi depistate prin evaluari periodice la medicul de familie sau pediatru, tratamentul fiind specific afectiunii – medicamentos, chirurgical, kinetoterapie. De asemenea exista afectiuni neurologice fara tratament specific; in cazul acestora tratamentul este simptomatic – ameliorarea simptomelor si calitatii vietii pacientilor.
Text de Oana Tabacu, medic specialist neurologie pediatrica
